Vintilă Horia (1915, Segarcea -1992, Madrid) este singurul scriitor român distins cu Premiul Academiei Goncourt. Acordat în 1960 pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil şi contestat imediat de oficialităţile de la Bucureşti, cu sprijinul larg al stângii comuniste franceze, premiul (care nu i s-a retras niciodată) atestă creaţia unui scriitor şi gânditor cu o profundă vibraţie creştină şi a unui stilist de reputaţie mondială. A scris enorm, în diverse genuri, în română, franceză, spaniolă şi italiană. A fost tradus în peste douăzeci de ţări. Toate cărţile sale exprimă credinţa în renaşterea spirituală. "Rădăcinile noastre - spune el -, fără să ştim, se întind în sus, către acolo unde nimic nu se schimbă." Gândirea filosofico-literară a lui Vintilă Horia se încadrează într-o "dreaptă ideală", unde toate imperiile decad; "nu supravieţuieşte decât imperiul etern al spiritului".

Cititorii vor descoperi o extraordinară forţă morală în fiinţa acestui scriitor care n-a încetat nici o clipă să-şi mărturisească iubirea pentru Ţara în care s-a născut. Întoarcerea avea pentru el sensul revenirii în patria binelui, la rădăcinile credinţei. "Mai devreme sau mai târziu, fiecare lucru şi fiecare fiinţă se vor întoarce la locul lor, pentru ca ordinea divină să nu aibă de suferit."