TABEL CRONOLOGIC 

1850 – 15 ianuarie – se naşte la Botoşani Mihai, al şaptelea copil al căminarului Gheorghe Eminovici (1812 – 1884) şi al Ralucăi, născută Iurascu (1816 – 1876). 

1858 – Mihai Eminovici se înscrie în clasa a treia primară la National-Hauptschule în Cernăuţi, după ce făcuse primele două clase acasă, în satul Ipoteşti. 

1864 – 21 martie – i se refuză o cerere de bursă la gimnaziul chezaro-crăiesc din Cernăuţi. 

1864 – octombrie – este numit practicant la Tribunalul din Botoşani. 

1865 – 15 martie – demisionează din postul de copist la Comitetul permanent al judeţului Botoşani şi dispare cu trupa teatrală Fanny Tardini-Vlădicescu, pe care o văzuse cu un an în urmă la Cernăuţi. Scrie poeziile De-aş avea… şi Din străinătate. 

1865 – toamna – revenit la Cernăuţi, locuieşte la profesorul Aron Pumnul de a cărui bibliotecă se îngrijeşte.

1866 – 12/24 ianuarie – debutează cu poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată M. Eminovici, privatist, în broşura votivă Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti. La 25 februarie/ 9 martie, publică în „Familia” din Pesta poezia De-aş avea… cu prilejul căreia directorul Iosif Vulcan îi schimbă numele în M. Eminescu. 

1867 – publică în „Familia” poeziile Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie şi La Heliade. Îşi copiază într-un manuscris cu titlul Elena şase poezii. Actor şi sufleor în trupa lui Iorgu Caragiali. 

1868 – la Bucureşti. Din mai până în septembrie însoţeşte trupa lui Mihail Pascaly prin Transilvania şi Banat (Braşov, Sibiu, Lugoj, Timişoara, Arad, Oraviţa, Buziaş). Publică în „Familia” poeziile La o artistă şi Amorul unei marmure. Lucrează la romanul Geniu pustiu, poemul Mureşanu şi drama Mira. Din toamnă, sufleor la Teatrul Naţional.

(continuarea, în volumul Geniu pustiu. Sărmanul Dionis și alte titluri în proză.)