CÂND LIMBAJUL OBIȘNUIT NU MAI E DE AJUNS (CHINA MIÉLVILLE – „ORAȘUL AMBASADEI”)
Există unii autori care, deşi sunt buni, nu mă prind sau chiar mă resping din cauza stilului de a scrie, ori a genului de atmosferă creat. China Miéville se numără printre aceştia şi, după ce m-am lămurit în legătură cu acest lucru, am luat decizia firească de a nu mă mai apropia de opera lui.
Totuşi, am acceptat să-i mai acord o şansă după ce un prieten mi-a lăudat Oraşul Ambasadei pentru ideile din volum, în special pentru ingeniozitatea în crearea unei specii extraterestre. Studiind puţin problema înainte de a mă avânta în lectură, am aflat că autorul a avut ideea acelei rase încă de la vârsta de 11 ani. Am fost apoi intrigat de faptul că numele membrilor ei era scris într-un mod ciudat, ca o fracţie, presupunându-se că era rostit simultan de două guri. Am aflat şi că autorul a dorit să creeze o rasă cât mai îndepărtată de orice concepte cu care putea opera mintea unui om obişnuit, sau, pe engleză, un alien alien.
