Recenzie: “Toporișca” de Gary Paulsen

“Când se opri, se lăsă o tăcere bruscă, odată cu țipetele lui încetaseră și trosnetele, fâșâiturile, cântecul păsărilor, toate sunetele pădurii. Zgomotul vocii lui speriase totul în jur și acum era o liniște de mormânt. Se uită de jur-împrejur, ascultă cu gura deschisă și își dădu seama că nu mai auzise niciodată tăcerea până atunci. Tăcerea deplină. Acolo unde trăia el era întotdeauna un zgomot undeva, un sunet, ceva.”

Citește în continuare aici.