Genius la grădiniță #83 Doctorul de Soto

Una dintre marile frici ale copiilor este vizita la dentist. Nu a tuturor, desigur, dar din ceea ce observ la copiii mei, cel puțin primele interacțiuni cu dentistul sunt destul de reticente și lipsite de plăcere.

Întâmplarea a făcut să am la grupă un băiețel care avea efectiv oroare de dentist, cele trei vizite la dentist s-au soldat cu o guriță încleștată și cu niște adulți care nu știu cum să-l mai convingă să accepte ajutorul dentistul, mai ales că el zilnic plângea de durere.

Astfel m-am alăturat grupului de adulți care încearcă să îl facă atât pe băiețelul în cauză, cât și pe ceilalti pitici de la grupă, sî înțeleagă importanța mersului la dentist.

Doctorul de Soto, scrisă și ilustrată de William Steig a picat în mâna mea la momentul potrivit, descoperind-o la Bookfest, unde nu glumesc când vă spun că mi-am făcut stocul pentru următoarele luni de lectură pentru copii.

Povestea urmărește evenimentele care au loc în cabinetul doctorului de Soto, un șoricel ce avea grijă de dinții tuturor animalelor, de la mici la mari, mai puțin ai animalelor ahtiate după rozătoare, asta era regula doctorului de Soto, regulă marcată mare la intrarea în cabinet: MÂȚELE & ALTE JIVINE PERICULOASE NU SUNT ACCEPTATE ÎN CABINETUL NOSTRU.

Această regulă însă se pare că este încălcată de milosul soricel, atunci când în fața cabinetului se prezintă un vulpoi tare necăjit ce roagă cu disperare să fie ajutat. Toată lumea știe de viclenia ce le caracterizeaza pe vulpi, viclenie ce se pare că nu l-a sărit nici pe vulpoiul necăjit.

Ilustrațiile surprind reticența doctorului dentist când se vede în gura vulpoiului, aici fiind și momentul în care vulpoiului îi încolțește ideea că soricelul ar fi o masă delicioasă, asta după ce îl ajuta cu durerea insuportabilă de dinte.

Sub efectul anesteziei, vulpoiul își dă de gol intenția, astfel doctorul de Soto își pregătește și el un plan. Fiind un specialist, reușește să îi scoată dintele vulpoiului iar a doua zi îl cheamă pentru a-i pune unul nou nouț.

Seara, doctorul ajutat de asistenta lui îi pregătește vulpoiului o supriză, un preparat formidabil, ce odată aplicat te scapă de orice durere de dinți, cel puțin asta a fost anunțat vulpoiul.

Însă o dată pus dintele, smăltuiți dinții cu formula minune, vulpoiul descoperă cu uimire că gura i-a fost lipită, oare cum îl mai poate mânca acum pe șoricel? Norocul lui că doctorul îl anunță că în câteva zile va putea deschide gura, însă cu siguranță în câteva zile el nu va mai putea călca în cabinetul dentistului.

Ce vor învăța copiii din aceasta minunată poveste? Ei bine, e un exemplu de moralitate, deși putea face rău, doctorul de Soto a ales să îl ajute pe vulpoi. E un exemplu de cât de important este un denstist la nevoie, având întodeauna grijă de dinții celor care necesită ajutor. E un exemplu minunat de tipul cine sapă groapa altuia, cade singur în ea, iar vulpoiul, orbit de poftă, s-a vândut singur.

E un exemplu de binele trebuie răsplătit cu bine, iar celor care ne ajută trebuie să le fim recunoscători, vulpoiul fiind exemplul negativ. 

O poveste simpatică, pe alocuri amuzantă și plină de învățături ușor de transmis piticilor. Iar dacă vă întrebați cum a reacționat băiețelul cu durerea, ei bine după lectură și discuțiile pe baza textului, am obținut o promisiune că va încerca să deschidă totusi gura, nu e mult, dar e un început.

Pentru că vizita la dentist se datorează de cele mai multe ori cariilor, i-am pus pe cei mici să curețe dințișorii.

Dacă plastifiați coala veți obține o suprafață ușor de curățat urmele de mizerie de pe ea, în cazul nostru resturile de mâncare.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv