Pachet autori români (De ce și-a pierdut Balaurul tableta, Trecere pentru pitoni, Povestea regelui, Sora lui Colăcel)

Adina Rosetti (n. 1979, Brăila) este scriitoare și jurnalistă.

A crescut înconjurată de povești și de cărți, avându-i ca povestitori pe bunicii și părinții ei.
A absolvit o facultate de economie, dar pentru a se apropia de pasiunea ei, scrisul, a făcut apoi un curs post-universitar de jurnalism la Universitatea București. A scris articole pentru diverse publicații, printre care Dilema veche și Time Out. A fost patru ani redactor la revista ELLE România.
Debutează în 2010 cu romanul Deadline, urmat în 2015 de volumul de proză scurtă De zece ori pe buze.

A publicat în 2014 cartea pentru copii Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul, cu ilustrații de Cristiana Radu, căreia i-a fost decernat premiul „Cea mai frumoasă carte pentru copii și tineret“, în cadrul galei „Cele mai frumoase cărți din România“. Cartea a fost dramatizată de teatrul pentru copii Momolino și se joacă în București.

Amintirile din copilărie o leagă de lumi speciale, care o apropie de starea potrivită pentru a crea literatură: „Stăteam mult singură în grădina bunicilor și îmi plăcea să mă uit la gâze și la cireșe, deși îmi plăcea și să mă joc pe stradă cu alți copii. Intram într-o lume magică, și asta cred că are legătură cu scrisul.“

„Nu am avut niciodată vreun plan să devin scriitoare pentru copii, dar maternitatea mi-a adus pe neașteptate un dar foarte frumos: literatura pentru copii, pe care am redescoperit-o mai întîi ca cititoare de povești cu voce tare, apoi ca inventatoare la ceas de seară, adormindu-mă prima dată pe mine cu poveștile, înaintea copiilor mei. După prima carte, scrisă inițial ca o joacă și apoi publicată (Domnișoara Poimîine și joaca de-a Timpul), am descoperit că scrisul pentru cei mici e încîntare pură, așa că am de gînd să mă joc în continuare. De cînd petrec atît de mult timp cu copiii, am ajuns să redescopăr nişte lucruri esenţiale, destul de lăsate la o parte în lumea adulţilor: bucuria, curiozitatea, pofta de joacă. Cu ingredientele astea la îndemînă devine ușor să scrii o poveste pentru copii. Apoi, mai este o parte foarte frumoasă: ce se întîmplă cu textul după ce l-ai terminat, felul în care prinde viață prin desenele ilustratorului, devenind o carte – un obiect frumos, tridimensional. De multe ori, descopăr în ilustrații detalii la care nu mă gîndisem, asta și pentru că am avut norocul de a colabora cu niște ilustratori minunați. Și, în final, întîlnirile cu cititorii, mesajele, observațiile lor uimitoare, întrebările lor pline de haz și curiozitate, din care de multe ori se nasc noi idei și povești."

- Adina Rosetti în ancheta coordonată de Ana-Maria Sandu, apărută în „Dilema veche", nr. 896, 10 - 16 iunie 2021 - „La început am crezut că e ușor să scrii pentru copii” 

Despre trilogia Cronicile Domnișoarei Poimâine, scriitoarea povestește:

Sub aparența unei serii de aventuri cu pirați, vrăjitoare și personaje imaginare dintr-un regat magic, trilogia pentru adolescenți „Cronicile Domnișoarei Poimâine” e, de fapt, o poveste despre ce se întâmplă când te joci cu timpul, despre greșelile făcute din rebeliunea tinereții, despre transformări și iertare, despre emoțiile primei îndrăgostiri, despre cum gesturile mici pot schimba lumea. Domnișoara Poimâine a apărut întâi ca personaj într-o carte pentru copii, a crescut împreună cu cititorii ei, iar acum e o adolescenta rebelă, gata să răstoarne ordinea lucrurilor.

În primul volum, Vrăjitoarea Niciodată și alter-ego-ul ei, Doamna NeverNever, întruchipează prototipul șefei cu ambiții de putere camuflate în texte de self-help. Pe o insulă în mijlocul vârtejurilor temporale, departe de familie și prieteni, având drept companie doar muzica, Domnișoara Poimâine visează să schimbe mersul lucrurilor în Regatul Timpului.

În cel de-al doilea, trecutul lui Tempus Întâiul, profețiile lui Ceas Rău și alte amenințări vin asupra familiei nobile din Regatul Timpului. Toți se întreabă unde a dispărut fiul Domnișoarei Poimâine, în timp ce o domniță misterioasă își face apariția dintr-un tărâm care nici măcar nu apare pe hartă – Pădurea Atemporală. Vrăjitoarea Niciodată se întoarce și acum, tot plină de surprize.

Cel de-al treilea volum, „Misterul orașului Lunivineri”, urmărește destinul personajelor trilogiei până la finalul poveștii, urmărind două fire narative: Regatul Timpului, care a fost cuprins de o aparent inexplicabilă epidemie (un virus necunoscut asemănător cu tristețea a paralizat aproape complet viața și pe locuitorii regatului), și Orașul Lunivineri, în care noul conducător a scos în afara legii zilele de sâmbătă și de duminică, obligând copii la activități exclusiv online (școală, joacă, socializare etc), reglementate și monitorizate de un Mare Server controlat chiar de acest conducător, victimă a unei copilării nefericite, controlată de niște părinți ambițioși, dar lipsiți de empatie. Toate aceste teme și multe altele (prietenia, iertarea, alegerea, găsirea unui talent special) se împletesc firesc într-o poveste cu elemente fantastice și suspans, în care copiii se vor regăsi și care îi va pune pe gânduri.

Carmen Tiderle este poeta copiilor zilelor noastre. Inspirată de cei doi copii ai ei (Căci două muze am, într-adevăr!/Una ce tocmai și-a lipit o gumă-n păr/Și una care se scobește într-o nară./Cum să nu iasă o poezie extraordinară?!), cu un background publicitar, mult simț al umorului și un pic de curaj, de-a scrie cum se vorbește și de-a aborda teme neabordate în literatura pentru copii, Carmen a reușit ce și-a propus încă de la primele versuri: să-i facă pe puști să citească din plăcere.

Cele peste 600 de poezii din volumele ei de până acum, pline de idei trăsnite și îndrăznețe, rime namaîntâlnite, situații și personaje hiperhazlii, sunt citite (și răscitite) cu voce tare în familie sau în clase, sunt jucate sau cântate pe scene, stârnesc hohote de râs și îi inspiră la jocuri de cuvinte și pe copii, și pe oamenii mari. Carmen Tiderle e autoarea a 9 volume de poezie – “Pe dos, poezii cu prostii pentru copii”, “În orașul Bucurville”, “Marele Acoperiș”, “Povești originale cu animale”, “Cine a pus piper în mare?”, “Selfie cu elfii”, “Povești de la Polul Vest”, “Fabrica de lipici”, “Trecere pentru pitoni”, susține ateliere de lectură, stand-up poetry și scriere pentru copii în școli, iar 100 dintre poemele ei, traduse în limba engleză, au apărut în UK cu titlul “Turvy-Topsy, funky rhymes for funny times”. A publicat poezii în cunoscuta revistă de literatură pentru copii din UK, The Dirigible Balloon, și în volumul colectiv Nesupusele.

Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi, în nordul României.

A debutat cu poezie în revista Luceafărul în 1972. Mai tîrziu, stabilit la Bucureşti unde a făcut studii de filozofie, s-a numărat printre fondatorii Cenaclului de luni condus de criticul Nicolae Manolescu. A debutat în volum în 1980, la editura Albatros, cu o culegere intitulată La noapte va ninge.

Matei Vişniec este autorul a şase volume de poezie, cinci romane, o carte de nuvele şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa unde lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. După căderea comunismului în 1989, activitatea lui Matei Vişniec s-a derulat între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est. Piesele sale sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în peste 30 de ţări. Numeroase premii i-au răsplătit actvitatea, începînd cu Premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România în 1984 pentru volumul Înţeleptul la ora de ceai. El a mai obţinut Premiul Academiei Române şi Premiul UNITER (Uniunea teatrală din România) pentru întreaga activitate. In Franţa i s-a decernat Premiul presei la Festivalul internaţional de teatru de la Avignon, Premiul european al Societăţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (SACD), precum şi Premiul de literatură europeană Jean Monnet.

Diana Grigore (n. 1997, Buzău)

Sunt ilustrator și designer grafic. Desenez tot și cu tot ce îmi trece prin cap și mă bucur de fiecare ocazie prin care ajung să pun creionul pe hârtie. Găsesc inspirație în natură, în desenele copiilor și în micile întâmplări haotice de zi cu zi.

ANDREI MĂCEȘANU (1995, Alexandria) este ilustrator și designer grafic. A ilustrat volume de filozofie și teatru antic sau cărți de poezie contemporană, dar cel mai mult îi place să deseneze cărți pentru copii. La Grupul Editorial Art a ilustrat seria Rostogol scrisă de Lavinia Braniște, Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, De ce și-a pierdut Balaurul tableta... și alte întâmplări fantastice de Adina Rosetti, Iarna pe uliță de George Coșbuc, Petarde și pocnitori: Poveste de Sărbători de Florin Bican, Dani G. și castelul celor trei măgăruși de Alex Moldovan.

Explorează diverse stiluri grafice și încearcă să găsească vocea specifică fiecărei cărți la care lucrează. Când nu desenează, îi place să cânte la tobe sau să se plimbe în aer liber. Despre ilustrația de carte pentru copii, Andrei spune: „Îmi propun să redau un adevărat joc al formelor: lumea poate fi desenată în atât de multe feluri – și tocmai asta vreau să le inspir copiilor.”