Pentru că este luna iubirii vă invit să vă îndrăgostiți. Este o invitație mai apitică, într-adevăr, dar stați să aflați propunerea mea. Vă invit să vă îndrăgostiți de începuturi, de fiecare bun rămas spus vreodata, dar cel mai mult, de orice bun găsit din viața voastră.❤️

Vă dau dreptate, nu e chiar confortabil, de fapt e de-a dreptul trist să îți iei rămas bun de la ceva sau cineva, dar poate o privire mai atentă către ce urmează, o deschidere și o îmbrățișare a necunoscutului, ar putea fi un punct de plecare.

Cât de des te-ai găsit în situația unui rămas bun? A unui la revedere spus cu regret? A unui început necunoscut și deloc familiar?

Luna aceasta am ales o carte cu și despre noi începuturi, despre cum modul de a privi lucrurile schimbă întreaga perspectivă.

Mi-am dorit să le sădesc micilor curioși sentimentul de spontaintate și de entuziasm vis a vis de lucrurile pe care încă nu le cunosc.

Cărticica pe care am ales-o în spriijnul obiectivului meu se numește La revedere, prietene! Bun găsit, prietene! scrisă și ilustrată de Cori Doerrfeld. Este o carte cu puține cuvinte, dar destul de încăpătoare aș spune. Complexitatea moralei este surprinsă tocmai prin simplitate.

Cartea începe cu o despărțire, nu foarte ușoară, v-o spun din experiență, fiind martoră aproape zilnic la astfel de despărțiri - despărțirea unei fetițe de mama ei atunci când merge la școală.

La grădiniță despărțirea e și mai grea, se lasă cu multe lacrimi și îmbrățisări, dar asta până în sala de grupă, unde colegii, mediul prietenos și educatoarea îi ajută pe cei mici să depășească momentul despărțirii.

Astfel, Pa, mami! se transformă în mai puțin de două minute în Bun găsit, colegi!, lucru atât de frumos surpins în carte atunci când fetița trece de la tristețea provocată de despărțirea de mama ei, la bucuria revederii colegilor de clasă.

Să nu credeți ca este o poveste despre prietenie, ideea principală este despre a îmbrățișa cu entuziasm tot ce vine după o despărțire.

Copiii sunt invitați să se gândească de câte ori s-au întristat atunci când au intrat în casă, deși tare își doreau să mai stea afară la locul de joacă. Din perspectiva educatoarei vă mărturisesc că propoziția Încă cinci minute, te rugăm! este foarte des folosită.

În carte este prezentată continuarea distracției, dar acasă, unde fetițele au un cort realizat din scaune și pături. Există și alte momente la care nu vor să renunțe prea ușor: sfârșitul anotimpului iarna, atunci când zăpada și oamenii de zăpadă se topesc. Acest final poate fi privit din altă perspectivă, ca un alt motiv de bucurie - mai multe băltoace în care pot țopăi.

Până și sfârșitul zilei, cu plimbări lungi prin natură, alergat de fluturi și stat la soare ar putea fi un la revedere, însă ar putea fi la fel de bine și un bun găsit seri nesfârșite la focul de tabără sau momente de urmărit licurici și admirat stele.

Până și pierderea unui animal de companie este surprinsă într-un mod înțelegător și pozitiv, mai multe amintiri de care să te bucuri.

Pe mine însă, renunțarea m-a fascinat. Sigur cu toții am avut momente când am renunțat: poate la un obiectiv, la o dietă, la un obiect, poate la o relație, la un job sau poate la un obicei și deși nu ne-am simțit tocmai confortabil la momentul respectiv, am descoperit apoi frumusețea noilor încercări. Consider că frumusețea vine din încercări, din drumul pe care îl parcurgi și mult mai puțin din victoria însăși.

Tocmai această idee le este prezentată copiilor în carte: chiar dacă nu reușești din prima (în carte este prezentată reușita echilibrului pe gheață cu patinele), spune mereu bun venit încercărilor și într-un final vei reusi. Și somnul de noapte este prezentat sub forma unui bun venit, vise plăcute!

Cartea are o morală cu adevărat puternică, una din care și noi adulții avem de învățat: orice sfârșit este doar un nou început sau cum spune autorul: despărțirea de ziua de azi, înseamnă bun găsit zilei de mâine.

După ce le-am citit cartea am avut o serie de întrebări pentru a mă asigura că cele transmise de mine prin intermediul cărții au fost asimilate corespunzător.

Ai renunțat la ceva, deși nu-ți doreai să renunți?

Ce a urmat apoi?

Care a fost ultimul bun rămăs spus?

Dar ultimul bun găsit?

Drept activitate le-am propus să deseneze cel mai frumos „Bun găsit” pe care l-au trăit. M-am bucurat de diversitatea pe care au creionat-o, de la Bun găsit, noi jucării la Bun găsit, nou animal de companie.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv