Genius la Grădiniță #29 Domișoara învățătoare e un monstru

Dacă ești educatoare sau părinte și urmează ca al tău copil să înceapă o nouă etapă din viața lui sau cum îmi place mie să o numesc, o nouă aventură numită școală, vreau să vin cu o recomandare drăguță pentru voi.

Ce e de fapt școala? Ce vor face acolo? Cum rămâne cu toți colegii de grădiniță? Dar cu doamna educatoare? La ultima întrebare, cărticica Domnișoara învățătoare e un monstru vine în sprijinul nostru, să îi familiarizăm pe copii cu noua lor doamnă și să înțeleagă rolul învățătoarei.

Numele cărți este tare simpatic și la fel de simpatică este și copera, unde întâlnim o învățătoare mai atipică aș spune eu, încruntată și cu o înfățișare deloc obișnuită, semănând cu un monstru, deși nu e înfricoșătoare. Peter Brown a făcut o treabă excelentă încercând să ilustreze un monstru care să nu îi sperie pe copii. Insă Bobby nu era de aceeași părere, acesta având o problemă la școală, iar numele ei era domnișoara Kirby, învățătoarea clasei.

Se pare că domnișoara Kirby tuna și fulgera, iar joaca cu aruncatul avioanelor de hârtie prin clasă era pedepsită cu lipsa pauzei, lucru care vă imaginați nu era deloc motiv de fericire pentru Bobby care era tare priceput la avioane de hârtie.

Dar toată povestea capătă un alt sens din momentul în care, aflat în timpul liber, în drum spre locul lui preferat, Bobby se întâlnește cu domnișoara Kirby. Primul gând al băiețelului a fost să sape o groapă în care să se ascundă sau să se întoarcă și să fugă, dar era prea târziu, domnișoara îl zărise deja.

Se așază temător pe bancă lângă ea, unde are loc un dialog copios de amuzant. Băiețelul ridică mâna, așteptând să fie numit, lucru care i-a amuzat și pe copii, nu doar pe mine.

Se pare că domnisoara Kirby avea o pălărie cât casa, după spusele lui Bobby, lucru pe care acesta i-l și comunică. Tăcerea dintre cei doi a fost spartă de o pală de vânt ce a schimbat total direcția desfășurării întâmplărilor.

Încercarea lui Bobby de a recupera pălăria chiar are succes, acesta devenind acum eroul domnișoarei Kirby. Din acest moment, copiii vor vedea în ilustrații schimbări ce se produc în înfățisarea doamnei Kirby.

Momentul amuzant în care Bobby descoperă plăcerea domnișoarei de a măcănii cu rațele, surprinde prima schimbare a domnișoarei: nu mai este verde, începând să semene, cel puțin la culoare, cu un om.

După măcănitul cu rațele, Bobby îi arată domnișoarei locul lui preferat din parc. Ajunși în vărful unui deal, de unde aveau o priveliște minunată, domnișoara Kirby pare cu adevărat încântată. Dar ideea doamnei Kirby este și mai încântătoare.

Vă spuneam la începutul articolului faptul că Bobby se pricepe la realizat avioane de hărtie, așa că domnișoara Kirby scoate o foaie de hârtie din geantă, iar băiețelul își folosește talentul. Avionul a avut cel mai lung zbor, fiind lansat de pe un deal și cu un vânt puternic în ajutor, Bobby spune ca este cel mai grozav din istorie.

Astfel, cei doi ajung să se bucure cu adevarăt de întâmplarea de a da unul peste altul în parc. Ce e cu adevărat fascinant e că domnișoara Kirby este acum prezentată în ilustrații total diferit, fiind veselă și având înfățișarea unei domnișoare tare simpatice.

Oare ea să nu fi fost de fapt un monstru? Totul să fi fost doar în imaginația băiețelului, iar odată cu schimbarea părerii despre ea și înfățișarea să se fi schimbat?

A doua zi la școlă domnișoara calcă din nou totul în picioare, de data asta Bobby are adevarăta versiune a „călcatului în picioare” - domnișoara doar nu avea vizibilitate din cauza unui teanc de cărți pe care îl căra cu dificultate.

Se pare că nici tunatul și fulgeratul nu erau așa cum au fost prezentate inițial de Bobby, ci doar un joc de rol în care domnișoara imita un urs.

Sfârșitul cărții aduce o scenă amuzantă în care avionul de hârtie lansat de Bobby zboară prin clasă, iar domnișoara Kirby nu pare deloc încântată, de data asta fiind din nou verde.

Este o carte care le prezintă copiilor un alt mod de a vedea lucrurile și uneori și… oamenii. Totul este interpretabil, iar ei au înțeles că monstrul nu era de fapt real, ci doar viziunea băiețelului atunci când lucrurile nu erau în favoarea lui.

Morala cărții este de fapt să nu tragi concluzii pripite, sa nu etichetezi și să nu judeci pentru că s-ar putea să te înșeli, iar Bobby știe cel mai bine.

Având grupă mare și copii care din toamnă vor merge la școală, am urmărit să îi obișnuiesc puțin cu ideea de școală, dar și cu termenul de învățătoare, noua domnă care le va fi alături în aventura lor.

Le-am propus drept activitate, în continuarea lecturii noastre, să deseneze cum își imaginează fiecare că va arăta a lor învățătoare.

Când i-am întrebat, cu toții au zis frumoasă și drăguță, dar zic să las desenele să vorbească.

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv