Genius la grădiniță #38 Campionul Porc

Este competiția de ajutor pentru a spori motivația copiilor? Este o temă de gândire pentru noi, adulții, pe care o consider tare sensibilă și dificil de gestionat. Recunosc că evit competiția, mai ales în cazul copiilor cu care lucrez în intervalul 3-6 ani, dar chiar și după această vârstă tind să o evit. Singura variantă în care o folosesc, este în cadrul jocurilor de grup în care formăm două sau mai multe echipe, dar am mereu grijă să le amintesc scopul jocului: să ne distrăm. Pe lângă distracție intervine și respectarea regulilor, atenția, capacitatea de comunicare într-un grup, integrarea, sporirea relațiilor de prietenie și ajutorul, jocul fiind condus și observat atent de mine, fiind mereu acolo să le amintesc aceste lucruri sau pentru a evita supărările.

Conceptul de competiție cu care sunt de acord și care poate și eficient ar putea fi aplicat în anumite situații, spre exemplul, dacă copilul practică un sport de performanță. Într-o institutie de învățământ trebuie folosit cu mare grijă.

De ce spun asta? Deoarece comparațiile între copii nu numai că nu sunt sănătoase, dar aduc și numeroase dezavantaje în rândul copiilor.

Copilul meu mănâncă singur, Cât a luat colegul de bancă?, Dacă el poate poți și tu sunt exemple de afirmații dăunătoare, care evidențiază lipsa de conștientizare a părinților. Aceștia trebuie să fie conștienți că fiecare copil e unic, fiecare are ritmul lui de dezvoltare, singura competiție a copilului este cu el însuși, cu cel de ieri și în nici un caz cu o altă persoană.

Lipsa de încredere în propria persoană, timiditatea, teama de eșec, slaba capacitate de a face față stresului sau eșecului sunt doar câteva din consecințele competiției.

Am vrut să le transmit și copiilor ideea aceasta - că nu conteaza câștigul, ci experiența în sine, nu trebuie să faci orice ca să căștigi, dar poți face totul pentru a te simți bine. Și pentru că prin intermediul jocurilor le-am tot transmis, am ales o altă metodă, o lectură care surprinde exact această idee. Se numește Campionul porc, scrisă și ilustrată de Aaron Blabey.

Pe copertă se află chiar marele căștigător, Porc, având chiar și o medalie din care reiese marele premiul pe care l-a câștigat. Însă cum dai pagina afli că de fapt acest câștig venea cu multe altele la pachet: dacă nu ieșea el primul, îi strica ziua de tot.

Pe lângă supărare, trebuie să menționez și de modul de a câștiga: Porc trișa - trișa mereu. Copiii vor afla și despre comportamentul lui Porc atunci când pierdea zbiera și se tăvălea, de zicea-i că-i pus în priză și nu se oprea până nu era declarat câștigător.

În zadar încerca prietenul lui, Trevor, să-l convingă să se distreze, Porc se distra doar atunci când câștiga. Distracția însă a luat sfârșit când. într-o seară, cina a fost transformată în competiția Cine-nghite mai rapid?

În încercarea de a mânca toată mâncara, într-un timp cât mai scurt, Porc a înghițit și castronul. Norocul lui a fost că Trevor i-a făcut o manevră de prim ajutor, iar Porc a dat castronul afară.

Din seara în cauză, Porc a început să se joace de plăcere, acum fiind și Trevor câștigător, dar nu întodeauna, Porc a rămas un competitiv. Din pățania lui Porc cei mici descoperă un comportament exagerat, deloc demn de urmat și li se accentuează și scopul jocului: de a te distra.

Am vrut să se considere toți campioni, dar nu am jucat un joc, de data aceasta i-am rugat să pregătească o medalie pentru un alt coleg.

Au fost niște medalii atipice, fiind făcute din carton, pe care a trebuit să le decoreze chiar ei, iar mai apoi să lipească o bombonică pentru colegul căruia aveau să i-o dăruiască.

Astfel, toată lumea a primit medalii, unele cu valoare sentimentală aș putea spune, dar și ceva dulce. Momentul când și-au dat fiecare medaliile la care au muncit cu atâta implicare a fost mai mult decât emoționant.

Vă rog, amintiți-le constant copiilor că singura competiție este cu ei înșiși.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv