Genius la grădiniță #43 Ceva ce nu s-a mai văzut

Dacă ești un perfecționist sau cunoști unul, poate unul mic ce vrea să inventeze sau să realizeze ceva nemaivăzut, vreau să-ți spun că există o carte, zic eu potrivită, pentru astfel de cazuri. În cartea Ceva ce nu s-a mai văzut întâlnim o fetiță ca oricare alta, dar cu o dorință atipică. Înainte de a vă spune mai multe despre dorința ei, vreau să vă spun de bunul ei prieten, un cățel simpatic cu care făcea tot felul de lucruri: se jucau, mâncau împreună, explorau și se odihneau. Făceau o echipă pe cinste, în timp ce ea făcea lucruri, el le desfăcea.

Dorința atipică se naște într-o zi când îi vine o idee strălucită: să realizeze ceva ce nu s-a mai văzut, un mic inventator dacă imi permiteți să adaug. Astfel se pune pe treabă și după ce își angajează un asistent, unul de încredere, pe care coincidența face să îl și cunoască și să îi fie prieten, se pune pe realizat schema lucrului nemaivăzut.

Pentru că ea face mereu lucruri, nu i s-a părut o sarcină atât de grea realizarea unui lucru nemaivăzut. Așa că odată schema realizată, tot ce e necesar fiind adus, se așază pe marginea drumului și se pune pe treabă.

În ilustrații avem ocazia să descoperim că de fapt acest proces nu-i deloc simplu, ba mai mult, fetița meșterește, ciocănește și măsoară de mult mai multe ori decât se aștepta.

Face multe invenții de care nu e mulțumită, care ajung chiar să o înfurie. Invenții pătrate, rotunde, cu antene sau picioare, unul chiar având miros de brânză franțuzească, dar nimic nemaivăzut.

Se pare că furia nu face altceva decât să o încurce și chiar ajunge să se rănească. Epuizată și lipsită de motivație după nenumăratele încercări, fetița se dă bătută, dar la momentul potrivit asistentul angajat, singurul care a aplicat pentru acest post de altfel, o invită la o plimbare. Și pentru că de cele mai multe ori detașarea este soluția, plimbarea o ajută să scape de furie. Cine ar putea rezista unui fursesc apetisant?

Când se întoarce la micul ei atelier descoperă că lucrurile realizate cu puțin timp în urmă, lucruri pe care le consideră greșite, ajung acum să îi placă. Și nu numai ei, trecătorii ajung să găsească fiecărui obiect câte o întrebuințare, de la sperietoare de urși la dop pentru scurgerea de la baie.

Dar asta nu e tot, ajunge să realizeze în sfârșit obiectul dorit, ușor înclinat spre stânga, puțin mai greu decât trebuia și puțin retușat la culoare, dar cumva exact ce-și dorea.

Nu vă pot spune ce anume, aș vrea să vă imaginați sau și mai bine, să descoperiți alaturi de piticii voștri. E un bun exercițiu de de imaginație pentru ei să îi lași să realizeze ceva din materialele puse la dispoziție. Eu le-am pregătit ca și materiale fructe și bezele. Este o sarcină care stimulează lucrul în echipă, dezvoltă abilitățile sociale și imaginația. Au fost multe idei, fiecare dorind să aranjeze fructele altfel, iar rezultatul este chiar surprinzător. Rezultatul? Un delicios curbubeu, care a fost imediat devorat.

Ceva ce nu s-a mai văzut este o carte despre perseverență, despre urmarea visurilor și straduința necesară pentru a putea fi realizate. Și mai este și despre relaxare, despre cum gestionăm furia care nu face altceva decât să ne încurce. Eu prefer somnul în momentele de stres sau frustrare și chiar ajută. Tu ce metode aplici pentru gestionarea corectă a stresului? 

I-am invitat pe copii să căutăm împreună metode care ne relaxează. Printre cele menționate au fost dulciurile, parcul, părinții și prietenii. Eu mă declar mulțumită!

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv