Genius la grădiniță #44 Crizantema

Dacă îți plac florile, am o poveste tare drăgută în lista mea de recomandări, dar mai mult decât atât, dacă vrei să îi faci pe cei mici să nu își piardă încrederea în ei, povestea de azi e tare potrivită. Scrisă de Kevin Henkes, cartea Crizantema aduce în atenția cititorilor (în cazul piticilor mei, a ascultătorilor) o șoricică cu un nume cel puțin deosebit - Crizantema. Părinții au ales numele care se potrivea perfect cu descrierea ei: neasemuit, neprețuit, fermecător și cuceritor. Mica șoricică era tare încântată de numele ei, astfel că se bucura când îl auzea din gura părinților sau când îl vedea scris cu glazură pe tortul de ziua ei.

Luna asta cu toții ne-am întors la grădiniță sau la școală așa că a venit și rândul Crizantemei să meargă la școală. Plină de energie, alegând cea mai frumoasă rochiță pentru o zi specială, Crizantema pleacă zâmbitoare la școală.

Se pare că în momentul strigării catalogului numele ei a stârnit chicote în sala de clasă. Colegii au găsit tot felul de remarci la adresa numelui ei, cum că ar fi prea lung și nu încape cu ușurință pe ecuson sau că are un nume de floare.

Astfel de comentarii i-au afectat încrederea în sine a Crizantemei, începând și ea să se îndoiască de faptul că ar avea un nume atât de grozav. Ajunsă acasă, doar susținerea și cuvintele frumoase ale părinților au reușit să o facă să uite de cât de mult au rănit-o vorbele colegilor. Asta și cina ei preferată: macaroane cu brânză și ketchup.

A doua zi lucrurile au continuat în același ritm, colegii fiind ironici la adresa Crizantemei. Din nou iubirea părinților a reușit să învingă răutățile auzite la școală. Trebuie să menționez stilul părinților, atât de încurajator și implicat, tatăl citind o carte de specialitate pentru a putea veni în sprijinul Crizantemei - În mintea șoarecilor. Anxietățile copilăriei. Mica soricică nu numai că preferă să aibă alt nume, dar începe să aibă și coșmaruri.

Următoarea zi lucrurile se schimbă radical atunci când în clasa Crizantemei are loc ora de muzică susținută de o profesoară tare simpatică. Atât vocea cât și înfățișarea erau desprinse dintr-un vis. Domnișoara Twinkle, acesta fiind numele ei, i-a fascinat pe toti. Cu totii au primit roluri pentru spectacolul muzical ce avea sa aiba loc, iar Crizantema a primit rolul unei margarete, motiv de mare amuzament pentru restul clasei. Însă atitudinea domnișoarei Twinkle a schimbat radical viziunea celorlalți. Aceasta le-a mărturisit că și ea are nume de floare, Twinkle Margareta, dar nu numai asta, viitoare ei fiica, pentru că domnișoara învățătoare era însărcinată, avea să poarte același nume - Margareta.

Reacția Crizantemei a fost de departe una de încântare, era în culmea fericirii. Acum numele ei nu mai era privit ciudat și nefiresc, ba din contră, ceilalți colegi și-au ales și ei nume de flori, iar Crizantema știa sigur că numele ei este special.

Ce aduce această poveste în prim plan copiilor? Îi învață că nu contează atât de mult ce zic ceilalți, că trebuie mereu să aibă încredere în ei și să nu se lase supărați de cuvintele mai puțin frumoase ale celor din jurul lor. Îi învață de fapt să facă față unor posibile situații de bullying, termen folosit pentru a descrie un comportament intenționat și repetat, realizat cu scopul de a face pe cineva să se simtă rănit sau stânjenit. Îi învață să nu riposteze, să nu se lase influențati de vorbele urâte, dar cel mai important, să găsească un sprijin în mediul familial, prezentându-i pe părinți ca sprijinul emoțional cel mai important care o ajută pe șoricică să depășească starea de tristețe.

Cartea m-a inspirat să facem și o activitate practică, una de lipire de data aceasta. Sarcina: să lipească ,,petale” pentru a realiza o crizantemă. Firele dintr-un ghem colorat au jucat rolul pedalelor, pe care le-au lipit pe floarea de crizantemă.

O activitate ce ajută la dezvoltarea psiho-motorie, executarea de miscări, care cu timpul, prin exersare, asigură o mânuire mai corectă și precisă a materialelor și bineînțeles o executare mai exactă și curată a lucrării.

Pentru părinți este un bun exemplu de gestionare a unor astfel de situații care au la bază construirea și consolidarea permanentă a încrederii în propria persoană, dar și iubirea necondiționată de care copilul trebuie să fie mereu conștient.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv