Genius la grădiniță #45 Amos e răcit

Cine are grijă de tine atunci când răcești? Un ceai cald sau o extra pătură pufoasă? Sau poate o batistă? Amos, personajul principal din cartea aleasă în această săptămână, Amos e răcit, scrisă de Philip C. Stead si ilustrată de Erin E. Stead, are parte de multă grijă și compasiune atunci când se îmbolnăvește.

Amos este un bătrănel simpatic ce are ca sarcină de lucru îngrijirea animalelor de la grădina zoologică. În fiecare dimineată, Amos se trezește voios, se pregătește de micul dejun, iar mai apoi își pune uniforma și pleacă la serviciu.

Casa lui e tare simpatică, lucru pe care îl poți observa în ilustrații, majoritatea fiind realizate în creion, dar cu câteva pete de culoare care le fac și mai plăcute și atractive. Să revenim la casă, foarte curată, organizată, cu multe detalii ce spun câte ceva despre Amos: un ursuleț de pluș în pat, un dulap cu haine frumos călcate și aranjate și chiar și un tablou cu un pinguin. Eu am aflat câte ceva despre Amos în acest punct al poveștii, dar parcurgând lectura descoper și mai multe lucruri minunate despre el. 

Nu era un simplu îngrijitor, astfel că pe lângă sarcinile care îi reveneau ca îngrijitor, acesta își făcea mereu timp să-și viziteze prietenii. Relația dintre Amos și animalele de la grădina zoologică este plină de prietenie cu multe note de umor. Spre exemplu, Amos se lua la întrecere cu țestoasa, iar partea amuzantă și în același timp înduioșatoare, este că aceasta din urmă nu pierdea niciodată cursa. Cu elefantul, fiind cunoscut pentru memoria lui, juca șah, iar elefantul avea nevoie de mult timp de gândire. Amos era un bun prieten și pentru pinguin, care din cauză că era timid, prefera momentele de liniște în compania prietenului său.

Pe rinocer, căruia în cea mai mare parte a timpului îi curgea nasul, îl ajuta mereu cu o batistă, iar bufniței, ironia face să îi fie teamă de întuneric, îi citea mereu povești la asfințit. Vă imaginați cât de iubit era Amos cu un asemenea comportament în rândul animalelor.

Numai că într-o zi, rutina lui Amos este întreruptă de o răceală care nu îl lasă să se ridice din pat.

Pe când țestoasa se antrena pentru nelipsita ei întrecere cu Amos, elefantul lustruia pionii, iar bufnița era acum cocoțată pe un teac de cărți, toate în așteptarea prietenelui lor. Amos nu își face apariția, așa că are loc o organizare în masă, animalele plecând în șir indian spre casa lui Amos. Imaginea aceasta, cu animalele plecând spre prietenul lor, deși nu are nici o descriere, vă spun face cât o mie de cuvinte și este și imaginea mea preferată din carte, mai ales pentru micile detalii: micuțul pinguin care îl ține pe marele elefant de trompă sau bufnița care are cu ea o carte, dar și ochelari, semn că-i o bufniță conștiincioasă.

Să nu credeți că au plecat pe jos pânâ la casa lui Amos, nu, nu. Simpaticele animale s-au comportat civilizat asteptând liniștite autobuzul numărul cinci în stație. Știu că am spus deja că am o ilustrație preferată, dar vreau să spun că și această cu un autobuz plin de animale, de toate dimensiunile, pinguinul cu un balon pentru prietenul său, o bufniță ce verifică ora la ceasul ei cu aripi, un rinocer și un elefant într-un spațiu cel puțin insuficient pentru mărimea lor, e pur și simplu delicioasă. Și credeți-mă că nu este doar părerea mea, piticii mei au fost tare amuzați de această secvență.

M-a înduioșat chiar și pe mine momentul în care animalele ajung acasă la prietenul lor, care era în continuare bolnav. Fericirea de pe chipul lui Amos e de neprețuit, aici conturându-se morala poveștii: prietenii îți vor face mereu ziua mai bună.

Dacă vă întrebați ce activități au făcut aceaștia, ei bine, aș spune că ne-au arătat de fapt nouă, cititorilor, dar și ascultătorilor, cum arată de fapt compasiunea, empatia și prietenia. Amos a fost răsfățat cu ceai, batiste ori de câte ori strănuta, pinguinul s-a ocupat să îi încălzească picioarele, iar bufnița s-a ocupat de poveste înainte de ora cu culcare. Se pare că Amos avea o casă la fel de mare precum îi era și inima, astfel că toate animăluțele au rămas peste noapte la el, acum fiind cu toții fericiți că sunt unii lângă alții.

Dacă aș spune că e o poveste frumoasă aș minimiza de fapt magia acestei cărți. Pe mine m-a cucerit încă de la prima pagină, ajungând să mă îndrăgostesc iremediabil de acestă poveste până la final. Aduce în atenția copiilor importanța prietenilor, căldura animalelor și legătura sinceră și pură pe care omul o poate crea cu animalele. 

Activitatea practică ce vine în consolidarea înțelegerii textului, a presupus realizarea unui tablou, prin tehnica amprentării cu bureței. M-am ocupat să le decupez forma animalelor din cărticică iar ei au realizat acest minunat tablou.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv