Genius la grădiniță #51 Cui i-e frică de Scufița Roșie?

În căutarea unor lecturi captivante și atractive am dat peste niște cărți cel puțin interesante. Iar prima pe care v-o aduc în atenție este o reinterpretare de excepție a clasicei povești Scufița Roșie, scrisă de Frații Grimm. O poveste plină de învățăminte care pe noi, adulții de astăzi, ne-a învățat că dacă ieși din cuvântul mamei s-ar putea să ai probleme, iar dacă vorbești cu străinii, mai ales cu lupi fioroși, problemele devin și mai serioase.

Însă ce ați spune dacă rolurile s-ar inversa, dacă lupul fioros nu ar mai fi personajul negativ de care trebuie să te ferești, iar în locul lui ar fi Scufița Roșie? Dacă vi se pare bizar, ei bine aflați că această întorsătură de situație se găsește în recomandarea de care vă ziceam mai sus, reinterpretarea clasicei povești fiind intitulată Cui i-e frică de Scufița Roșie, scrisă și ilustrată de Georgiana Chițac a cărei idee, dar și ilustrații, trebuie să menționez m-au fascinat. 

Georgiana Ghițac păstrează câteva personaje din povestea inițială, găsind și aici o Scufiță, pe mama și bunica acesteia, un lup, dar noutatea vine cu prezența lupișorilor, Lupiblu și Lupicool. Autoarea integrează într-un mod surprinzător vechea poveste în societatea modernă de astăzi. Astfel, Scufița merge să îi ducă ceva bun de mâncare bunicii, o prăjitură și suc, deoarece bunica are piciorul rupt - se pare că alergatul după tramvai nu e niciodată o idee bună.

Problema cu care se confruntă Scufița nu este întâlnirea cu Lupul, lup ce în clasica poveste o îndeamnă să culeagă flori pentru ca el să poată ajunge înaintea ei la bunică. Problema Scufiței din secolul 21 e legată de pierderea acesteia în pădure însoțită de lipsa bateriei la telefon. nici apeluri și nici gps, iar asta e o problemă când te aventurezi într-o pădure necunoscută.

Pe lângă aceste elemente noi, specifice vremurilor noastre, autoarea îi transformă pe cei doi lupișori în salvatorii și ulterior prietenii Scufiței. Deși inițial acestora le tremură codițele de frica Scufiței, auziseră ei ceva povești cu un vânător cu pușcă ce e mereu în compania ei, empatia și spiritul de ajutor îi ajută să își depășescă teama arătându-i Scufiței drumul spre stația de autobuz.

Povestea are o altă morală față de povestea clasică: aduce în atenția copiilor că s-ar putea ca străinii să nu fie atât de periculoși și poate să se gasească într-o situație de urgență, e bine să oferim ajutorul nostru atunci când putem. Lupișorii au înțeles asta de mici, iar Scufița și-a câștigat doi prieteni cu care se întâlnea în fiecare joi la picnic. Acum lupișorii nu se mai temeau de Scufiță, acum teama era să nu îi bată Scufița la jocul de macao, amuzantă întorsătură așa-i?

Reinterpretarea Georgianei Chițac elimină existența personajelor negative și evidențiază calitațile morale ale puilor de lup: empatie, altruism, prietenie. Dacă ajungi să citești această carte, pe care ți-o recomand din suflet, dragă cititorule, vreau să-ți spun că vei râde mult, mai ales că vei găsi atâtea paralele cu povestea inițială, iar replicile lupiloșor: delicioase.

Tatăl lup e mai mult decât simpatic prezentat în ilustrații, astfel că dacă lupul pe care îl știam noi în copilărie era viclean și periculos și mai mânca și oameni pe deasupra, lupul din povestea Georgianei Chițac e prezentat ca fiind un tată grijuliu, atent și îmbrăcat cu simpaticele lui de pijamale în dungi și papuci pufoși. Găsim și aici ideea de a asculta de cei mai mari, lupișorii știind că trebuie să ajungă curând acasă la rugămintea tatălui. 

Pe mine, de departe suspiciunea lupișorilor legată de credibilitatea Scufiței m-a captivat, erau simpatici și înduioșători cu întrebările lor legate o eventuală pușcă, iar replica de final a lupișorilor la mulțumirea Scufiței Multumesc, rămân datoare a fost de departe savuroasă ce a zis? A zis pe data viitoare?

Eu cu siguranță i-aș lua acasă, iar copiii, vă imaginați că atâta drăgălășenie nu a putut trece neobservată pe lângă ei. Când am descoperit ce bunătăți îi ducea fetița bunicii i-am rugat să intuiască aroma prăjiturii, să fi fost ciocolată, vanilie sau mango?

Am auzit atâtea variante câti copii erau prezenți, așa că am decis să își realizeze fiecare prăjitura cu aroma preferată. M-am ocupat eu de decupat si lipit brioșa, iar lor le-a rămas de decorat. Pom pom-ul a ținut loc fructelor, iar rezultatul pare delicios. O activitate simplă, dar simpatică ce poate fi mutată în bucătărie, ornatul prăjiturilor fiind specialitatea piticilor.

Autorii români vin cu idei cel puțin interesant și reinterpretări atractive și actuale ce îți stârnesc atât zâmbetul, cât și curiozitatea. Georgiana Chițac e una dintre surprizele plăcute care m-a convins cu stilul ei jucăuș și umoristic. Curioși de următorul autor român contemporan? 

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv