Genius la Grădiniță #52 1 oaie... 2 oi... 3 oi...

Mâna sus pentru care părinte ora de culcare devine cel puțin obositoare și plină de tertipuri, doar doar să îți convingi piticul că asta e cea mai bună decizie? Lumini ambientale, o lectură, poate chiar două la rugămințile celui mic, un ceai fierbinte? Voi ce folosiți? Dar mai ales, ce dă rezultate?

Pentru mama lui Marius, personajul principal din cartea 1 oaie... 2 oi... 3 oi... scrisă de Valérie Weishar-Giuliani și ilustrată de Soufie Régani, e o seară în care pare că nimic nu funcționează. Lui Marius îi e sete, îi e cald, are nevoie la toaletă, descoperă o bubiță, iar toate duc la decizia mamei, care în seara asta abandonează lupta și îi predă armele lui Marius. Mai exact, îl anunță că ora de culcare e de mult trecută și îi dă un sfat, să numere oile.

Tare încurcat se găsește Marius în această situație, așa că singura rezolvare la care se gândește este să urmeze sfatul mamei. Astfel, prima oaie își face apariția în camera lui Marius, urmată apoi de o a doua, iar în timp ce cele două oi se certau acum pe ursulețul de pluș al lui Marius, o a treia sosește, dar nu singură, însoțită de un prieten. Imaginea unui iepuraș ce călărește o oaie care se îndreaptă spre patul unui băieței, ei bine, e pe cât de ciudată, pe atât de amuzantă.

Însă treaba devine serioasă abia de acum în colo, pentru că fiecare oaie numărată de Marius vine însoțită de câte un prieten: oi, iepuri, purceluși, iar numărătoarea nu a fost nici când mai grea pentru Marius.

Să vă mai zic că patul lui Marius devine neîncăpător pentru el și invitații lui? Dacă nu mă credeți pe cuvânt, ilustrațiișe sunt mai mult decât sugestive, vă invit să aruncați o privire, surprind atât de bine stările micului Marius, de la plictiseală, nedumerire, uimire și chiar furie atunci când printre cei veniți își face apariția și un lup. Însă umbra marelui lup se dovește de fapt o iluzie, la lumină arâtându-se un mic lup, care spre deosebire de Marius, își ascultă mămica și părăște curând camera deja aglomerată a celui din urmă.

Ce e tare amuzant și hilar în același timp sunt detaliile din carte, unul fiind legat de jucăria de somn a lupișorului. Pe când Marius avea un mic lup de pluș ca jucărie, Lupișorul avea un mic băiețel de pluș.

Când toți păreau că sunt gata pentru ora de somn, după aranjarea tuturor în pat, a unei lecturi de seară citită de un purceluș conștincios, lucrurile nu sunt pe terminate. Marius iese din cameră să o anunțe pe mama că de data asta oilor le e sete.

Astfel povestea rămâne cu un final deschis care te lasă liber să-ți folosești imaginația. Ai mei pitici au avut câteva variante să continue povestea, care mai de care mai nastrușnice. Al tău pitic oare ce final găsește?

Nu puteam să nu fac și o activitate practică pe baza cărticelei propuse, așa că au avut de realizat oițe. M-am ocupat de decupat șablonul, iar ei au avut de lipit blănița oiței, vată mai exact.

A ieșit o turmă simpatică de oițe gata să fie numărate pentru ora de culcare.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv