Genius la grădiniță #59 Mănușa

Toată lumea știe atracția copiilor pentru animale, insecte, păsări, toate viețuitoarele pământului. De la animale domestice, ca drăgălașele pisicuțe, până la fioroșii lei din savană, toți fac obiectul interesului pentru copii. Iar ca educatoare nu pot să nu profit de acest interes și curiozitate a piticilor și să nu le aduc în atenție cât mai multe informații și imagini cu și despre animale.

Obiectivul fiind stabilit, am căutat o carte care să îi atragă pe copii atât prin conținut, cât mai ales prin ilustrații. Trebuie să vă recunosc că îi văd de cele mai multe ori cu ochii ațintiți pe ilustrații și îi încurajez să îmi spună ce le atrage atenția, ce observă și ce le place, iar ilustrațiile din cartea găsită nu au făcut altceva decât să îi țină cu ochișorii geană pe ele.

Cartea se numește Mănușa, scrisă și ilustrată de Jan Brett, firul narativ fiind inspirat dintr-un basm ucrainean, de aici și straiele populare tradiționale ale personajelor. 

Acțiunea are loc în anotimpul iarna, detaliu perfect pentru mine pentru a aborda cu cei mici viața animalelor în cel mai friguros anotimp.

Mi-ar plăcea să pot scrie mai multe despre toate replicile lor amuzante, despre răspunsurile cel puțin inedite la întrebările mele, să fac cumva posibilă introducerea adulților în lumea piciticilor, deși misiunea mea este ironic tocmai opusul, prezentarea lumii înconjurătoare celor din urmă într-un mod cât mai simplu și atractiv.

Revenind la replici, aș vrea să menționez câteva din răspunsurile lor la întrebarea mea Ce fac animalele în anotimpul iarna? Ei bine, dorm, stau cu mămica lor, se plimbă.

Numele cărții indică de fapt care este principalul obiect în jurul căruia se desfășoară întreaga acțiune. Nicușor este un băiețel fericit nevoie mare de zăpăda care îi acoperea ca o pătură pufoasă întreaga curte, imagine care vă mărturisesc că mi-a deblocat amintiri din copilărie, cam așa arătau iernile și când eram eu de vârsta lui Nicușor. Și nu doar peisajul de iarna l-am asociat cu amintirile mele din copilărie ci și obiceiul bunicii de a croșeta. Am fost privilegiată cu o bunică ce îmi făcea ciopărei din lână, eu fiind cea care alegerea culorile, iar de cele mai multe ori îi dădeam de lucru pentru că nu mă limitam doar la două, dar bănuiesc că pentru ea era o plăcere să îmi facă pe plac. Aceeași plăcere pe care am regăsit-o și la bunica lui Nicușor care nu a întâmpinat dificultăți la alegerea culorilor, el știa clar că își dorește mânuși cu un deget tricotate dintr-o lână albă ca neaua.

Iar cum bunicii nu pot refuza doleanțele nepoților, mânușile au fost tricotate de priceputa bunică. Pe când bunica se ocupa cu treburile gospodărești, Nicușor se bucura de stratul gros de zăpadă, strat în care una dintre mânuși căzu și acolo rămase.

Vă spuneam la început că este o carte cu animale, ei bine, din acest punct al poveștii încep să-și facă apariția și necuvântătoarele. Prima, o cârtiță, sătulă să tot sape galerii, descoperă mănușa și o transformă într-un culcuș călduros.

Însă cârtița e doar începutul șirului de animale care au dorit ca mănușa să le fie culcuș. Pe lângă cârtiță sosește un iepuraș, iar mai apoi un arici, o bufniță, un bursuc și chiar o vulpe. Iar în cazul în care nu vă închipuiți cum au intrat toate, ei bine, surpriza vine abia la sfârșit când în mica mănușă, devenită ulterior foarte mare, se pare că bunica a folosit un material care se întide foarte bine, altă explicație nu au avut să le dau piticilor. În uriașa mănușă își face loc chiar și un urs. Cel mai probabil hibernatul nu îi pria, altfel nu îmi explic de ce nu dormea în bârlogul lui.

Iar pe lângă toate animalele ce stăteau cam înghesuite, să vă spun drept, își face apariția și un șoricel, care așezat fiind pe botul ursului îl gâdilă pe cel din urmă cu mustățile lui, iar forța strașnicul strănut al ursului aruncă mănușa în sus cu toate animalele din ea.

Aici e momentul când animalele se întorc toate la căsuțele lor, mănușa întorcându-se la adevăratul proprietar. Carticica mi-a dat prilejul să pregătesc terenul pentru următoarea activitate: hibernarea animalelor iarna.

Pe lângă activitatea de cunoașterea mediului în care au aflat informații despre ce mănâncă, unde se adăpostesc și cum rezistă animalele gerului în anotimpul iarna, o altă activitate a fost un joc de atenție pe care l-am denumit „Potrivește mănușa”. Le-am realizat o sârmă de rufe pe care am agățat câte o mânușă, perechea ei fiind rătăcită prin sala de grupă. Sarcina a fost să găsească perechea fiecarei mănușii și să o prindă cu ajutorul cleștișorilor pe sârmă.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv