Genius la grădiniță #64 Eu și bunicii mei

Îmi cunosc bunicii de mai bine de 28 de ani, iar până să dau de cartea ce mi-a picat în mână la târgul Gaudeamus, nu am realizat câte lucruri nu știu de fapt despre ei. Spre exemplu, nu știu ce frici aveau când erau mici, boli pe care le-au avut în copilărie, cum era Crăciunul în casa fiecăruia și muuulte alte lucruri, pe care le-am descoperit în cartea Eu și bunicii mei, scrisă de  Marine Gérald și ilustrată de Olivier Latyk.

O carte atipică, fiind de fapt un început de poveste, pe care ai ca sarcină să o completezi: lipsesc informații esențiale, pe care doar tu, în ipostaza de nepot sau nepoată, alături de bunicul sau bunica ta, le poți completa. O carte pe care o scrieți împreună cu scopul de a vă cunoaște mai bine și pentru a avea o amintire de neuitat cu bunicii. 

Având o relație mai mult decât specială cu bunicii mei, ei fiind foarte prezenți în viața mea încă de când eram un pui de om, recunosc că mi-a stârnit și mai mult curiozitatea să descoper conținutul cărții, plus cele două pixuri, de culori diferite, care au venit la pachet cu cartea. De obicei primesc semne de carte, dar pixurile au fost o noutate. Pixurile au un rol cheie, nepotul/nepoata primește pixul de culoare portocalie, iar bunicul/bunica pixul albastru, distribuirea pixurilor fiind esențială, asta pentru că fiecare dintre cei doi viitori naratori (nepotul/nepoata și bunicul/bunica) au paragrafe speciale, cele cu albastru fiind rezervate pentru bunici, iar cele portocaliu pentru nepoți. 

Temele abordate în carte sunt variate și vizează subiecte de la cele mai importante până la lucruri mărunte, pe care din păcate nu ajungem să le vorbim cu bunicii noștri. 

Cartea este realizată sub forma unui caiet de lucru pe care ai de completat sau bifat răspunsuri la diverse întrebări. Voi știți ce poreclă aveau bunicii voștri când erau mici? Recunosc, cu mare tristețe, că am descoperit multe alte lucruri de care nu am nici măcar o bănuială vis a vis de bunicii mei.

Ciudat cum ei știu totul despre noi, de la câte kilograme aveam când ne-am născut, până la felul preferat de mâncare, iar noi nu știm mai nimic despre ei, înaintea de nașterea noastră. 

Dacă îți dorești consolidarea relației dintre copilul tău și bunicii lui, dacă vrei să ai o activitate plăcută și interesantă cu nepotul/nepoata ta, dacă pur și simplu vrei ca tu să petreci timp de calitate cu ai tăi bunici, vreau să-ți recomand din suflet această carte, care pentru mine e ca un mic jurnal, asta pentru că eu am decis să scriu povestea împreună cu a mea bunică.

Cartea este recomandată copiilor ce peste 6 ani, asta pentru că necesită citire și scriere, dar mie mi-au plăcut atât de mult ideile din această carte încât am integrat-o în activitatea mea didactică atunci când am avut tema familiei.

Dar până să ajung la activitatea propriu zisă, realizată pornind de la cartea lui Marine Gerald, vreau să menționez că pentru mine personal este o legătură emoțională, plină de emoții, trăiri și destăinuiri ce se întâmplă între cei doi protagoniști. Mai cu seamă finalul ce aduce completarea a două scrisori: una, îi este adresată viitorului adult, scrisă chiar de nepot/nepoată conținând sfaturi despre cum să devii un superbunic/superbunică. Dacă vă întrebați ce sfaturi poate da un copil de 7-8 ani unui viitor bunic, eu zic să faceți acest test cu propriul copil, vă garantez că deși contrar vârstei, pot fi foarte ingenioși și înțelepți.

Cea de a doua scrisoare, e una pe care cu siguranța de a lungul vieții v-a deveni o amintire de neprețuit pentru nepot/nepoată, eu tânjind după o astfel de amintire cu cealaltă bunică a mea. Este o scrisoare scrisă de bunic/bunică adresată nepotului/nepoatei cu sfaturi, dar și cu afirmații despre cât de bine e să îi fie bunic/bunică, eu aș numi-o o declarație de iubire.

Este o carte atât pentru copii, cât și pentru bunici, mai ales că știm cu toții cât de multe lucruri au aceștia de povestit.

Îmi super iubesc bunicii, dar de cele mai multe ori omit să le trasmit din iubirea mea de nepoată, te întreb pe tine dragă cititorule, tu când le-ai spus ultima dată „te iubesc” bunicilor tăi?

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv