Genius la Grădiniță #65 Iepurașul care voia să fugă de acasă

Cât de amuzant vi se pare să îți anunți mama că vrei să fugi de acasă? Și cât de adevărată credeți că este această dorința? În calitate de educatoare, atentă mereu la subânțelesul afirmațiilor piticilor, am perceput acest anunț ca o nevoie de atenție sau poate ca o nevoie de validare, de asigurare că mama nu îl va lăsa să facă asta. Voi cum ați reacționa dacă piticul v-ar anunța că el are de gând să plece de acasă?

Avem în cartea Iepurașul care voia să fugă de acasă, scrisă de Margaret Wise Brown și ilustrată de Clement Hurd, un exemplu de reacție, aș spune eu ideală și plină de emoție, care ne dezvăluie încă o dată iubirea necondiționată a unei mame.

Cartea aduce în atenția copiilor un iepuraș dornic de aventură, una care presupune plecatul de acasă, departe de mama lui. Însă iepurașul hotărâște că o asemenea decizie se cuvine să fie discutată și cu mama sa, așa că își anunță mama de viitoarele lui intenții.

Se pare că mama nu se împotrivește, dar îl anunță că și ea va merge cu el, lucru ce vă dați seama cu câtă uimire a fost primit de iepuraș. Dar iepurașul vine cu o idee care se dorește să împiedice planul mamei: se va preface într-un pește și va înota departe de ea. 

Cum iubirea unei mamei nu se lasă intimidată cu una cu două, mama are deja un răspuns pregătit, se va preface și ea într-un pescar și îl va pescui.

Jocul de imaginație între cei doi continuă, de la transformarea într-o piatră, într-o floricică, până la corabie sau chiar într-o pasăre. 

Determinarea mămicii de a își urma puiul, indiferent de obstacolele ipotetice puse de iepuraș, îl fac pe cel din urmă să înțeleagă cât de mult îl iubește mama lui și astfel să decidă că a rămâne alături de ea este o decizie mai înțeleaptă. Decizie care ulterior a fost răsplătită cu un morcov delicios. 

Eu personal am găsit o asemănare între povestea iepurașului și dorința adolescenților de a se descurca singuri, ceea ce ma face să mă întreb, oare micul iepuraș era și el în perioada adolescenței?

De câte ori nu ți s-a întâmplat să crezi că părinții nu au dreptate? Că te poți descurca singur? Că ei nu știu atât de bine și că prietenii sunt mai de încredere? Cu toții am trecut pe acolo și nu pot decât să mă bucur că părinții sunt atât de înțelepți și înțelegători încât să ne ierte de fiecare dată.

Mama iepurașului reprezintă de fapt toți părinții care nu se lasă intimidați de vorbele copiilor și care sunt mereu alături de ei cu dragostea lor de părinți.

Aș vrea să revin la dorința iepurașului care poate fi interpretată ca nevoie de atenție sau de validare, dar și la minunata strategie a mămicii de a îi demonstra că indiferent de cât de departe va merge, cât de greu va fi sau cât de mult și-ar dori iepurașul să fugă, ea va fi mereu alături de el.

Ce ne învață de fapt mama iepure? Nu sunt mamă, dar atunci când voi fi, cu siguranță îi voi urma exemplu și îmi voi susține puiul indiferent dacă sunt sau nu de acord cu deciziile lui. Poate că tocmai această atitudine de susținere și iubire necondiționată l-au făcut pe micul iepuraș să își schimbe decizia.

Realizarea unui simpatic iepuraș de hârtie a fost sarcina pe care au avut-o copiii. Le-am pregătit materialele (hârtie albă, roz și portocalie, lipici), le-am arătat cum trebuie lipite toate părțile corpului, iar la final am avut o echipă de iepurași simpatici și înfometați, tocmai de aceea le-au pregătit și o mică gustare.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschv