Genius la grădiniță #68 Iepurele a ascultat

Voi de ce anume aveți nevoie când sunteți supărați? Poate un ceai? Mișcare? Sau poate ciocolată? Eu recunosc aș alege fără discuție ultima variantă, deși nu recomand. Aceeași întrebare le-a fost adresată și copiilor, iar printre răspunsuri s-a numărat jucăria preferată, de mami, să mă joc cu prietenii mei

Întrebarea are scopul a identifica emotiile și de a căuta modalități de gestionare a acestora. Însă ce e de făcut când ceilalți nu îți înțeleg emoțiile? Cu această problemă s-a confruntat Taylor, personajul principal din cartea Iepurele a ascultat, scrisă și ilustrată de Cori Doerrfeld.

Am ales această cartea pentru săptămâna în care discutăm mai mult despre emoțiile noastre. Ce facem atunci când suntem triști? Ce ne-ar puta ajuta să ne facă să ne simțim mai bine? De ce am avea nevoie?

Micul Taylor își începe ziua bucuros, hotărât să construiasca ceva special. Trebuie să vă mărturisesc că jocul de construcții, cu diferite piese, de la lego la cuburi de lemn, este unul dintre atuurile copiilor. Fac niște construcții chiar uimitoare, la fel ca și cea realizată de Taylor pe care o putem admira în ilustrații.

Însă bucuria lui Taylor este înlocuită de tristețe atunci când un stol de păsări îi dărâmă uriașul castel.

Mai multe animale au venit în ajutorul lui Taylor, fiecare cu câte o idee: puiul i-a propus să vorbească despre asta, ursul să se exteriorizeze folosind urlete, elefantul din contră i-a propus un moment de liniște cu intenția de a își aminti cum a făcut castelul.

Pe lângă animalele menționate, s-au alăturat și un cangur, ce a avut ideea să bage toate piesele în marsupiu, o hienă, un struț și chiar și un șarpe. Deși toate au încercat să îi ridice moralul băiețelului, se pare că nimic din cele menționate de acestea nu l-au făcut să se simtă mai bine.

Trebuie să recunosc că până în acest moment al poveștii și eu m-am găsit pusă în încurcătură, ce voia de fapt Taylor? Însă continuarea poveștii vine cu lămuriri pline de însemnătate și emoție. Lângă Taylor se așează cuminte un iepuraș, fără a-i adresa cuvinte, doar se pune liniștit lângă el.

Se pare că băiețelul decide că e momentul oportun să împărtășească ce i s-a întâmplat dar și cum se simte. Cum de nu mi-am dat seama că de tot ce avea nevoie băiețelul era o îmbrățișare? După îmbrățișarea iepurașului, supărarea lui Taylor s-a împrăștiat, acum el fiind cel care vorbea si tot vorbea, iepurașul doar stătea și il asculta.

Și acum urmează întrebarea mea: nu cumva cu toți simțim aceasta nevoie atunci când suntem supărați? Să fim pur și simplu ascultați, să ne valideze cineva emoțiile, oricare ar fi ele?

Nu pot să spun decât că iepurașul a jucat rolul unui prieten înțelept, înțelegând de fapt nevoia băiețelului. Nu ați crede, dar uneori îmbrățișările fac minuni, ajutând chiar și fizic la o stare mai bună. Desi exista motive medicale pentru eliberarea oxitocinei, sentimentele de dragoste și conectare sunt cele mai frecvente declanșatoare ale secreției acesteia, oxitocina fiind denumită și hormonul îmbrățișării.

Astfel, dacă eliberarea de oxitocină creste încrederea, empatia și apropierea, de ce să nu profităm și să dăruim mai des îmbrățișări?

Nu doar iepurașul și Taylor s-au pus pe reconstruit castelul, ci și piticii mei au avut ca sarcină realizarea unui lucru special, singura regulă fiind ca munca depusă să fie realizată în grup.

Prin intermediul jocurilor de grup, fie că sunt construcțiile, jocurile de rol sau concursurile, copiii au prilejul de a își dezvolta abilitățile lucrului în echipă și comunicarea în cadrul grupului. 

Pe lângă cele menționate, jocurile de tip construcție le solicită atenția și îndemânarea, concentrarea, dar îi ajută să deprindă și mecanismele gândirii logice.

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv