Genius la grădiniță #72 Aron și Ian cu susu-n jos

Nu știu cum vi se par vouă cărțile interactive, dar eu personal observ din partea copiilor un interes și o atenție mai mare acordată întregului fir narativ.

Dave Eggers în Aron și Ian cu susu-n jos le oferă copiilor ocazia să fie și ei parte din poveste, iar aici nu mă refer la statutul lor de ascultători curioși și atenți, ci chiar personaje în povestea de față.

Și pentru că am pomenit de poveste, țin să menționez că este formulată sub forma unui dialog, cu note de umor, în care cele două personaje, Aron și Ian, întâmpină dificultăți, unele de ordin gravitațional, ambele personaje fiind situate pe lateral.

Din acest moment intervin celelalte personaje care îi vor ajuta pe cei doi să rezolve mica problemă. În caz că vă întrebați care sunt celelalte personaje, nu pot să vă spun decât că ele pot fi diferite, asta pentru că fiecare ascultător ai simpaticei povești devine fară să vrea, parte din poveste.

Aron și Ian îl abordează pe micul ascultător și îi dau indicații vis a vis de rezolvarea problemei. 

Ideea lor este ca puștiul care ascultă (în cazul meu au fost mai mulți puști) să scuture cartea. Noroc că această sarcină a tot fost repetată, ajungând ca toată grupa să scuture cartea.

La fiecare scuturare de carte poziția celor două personaje se schimba, care mai de care mai dubioase, totul însă revine la normal după o altă idee a lui Ian, un moment de liniște, la care se adaugă întuneric și o numărătoare până la 10. Ca prin minune cei doi își recapătă locurile, de această dată totul fiind la locul lui. Spun asta pentru că la un moment dat, deși ei sunt în poziție normală, lucrurile care îi înconjoară sunt cu susu-n jos.

Acum că personajele sunt pregătite, cu picioarele pe pământ la propriu, este momentul ca povestea să înceapă, cei doi având una tare interesantă de spus. Însă toată încurcătura gravitațională l-a obosit pe Aron, de aceasta dată rugând ascultătorul să întoarcă cartea într-o parte pentru un pui de somn.

De cealaltă parte Ian are o altă idee, odată ce cartea va fi închisă, rața va avea parte de întuneric, numai bun pentru un somn odihnitor, dar asta numai la semnalul lui unu, doi, trei și!

Să vă povestesc puțin despre feedback-ul avut din partea copiilor la interacțiunea cu această carte: implicați, atenți, amuzați și dornici să îi ajute pe cei doi prieteni. 

Pornind de la numărătoarea din carte, dar și de la faptul că lucrurile pot fi întoarse cu susu-n jos am ales să fac un joc matematic, având ca sarcină să găsească două cifrele învățate.

Am tăiat 8 cercuri de carton pe care am scris cifrele învățate (1-4), urmând ca apoi ei să întoarcă pe rând cercurile pentru a descoperi cifrele.

Un joc de dezvoltare a gândirii logice și de atenție ce îi familiarizeaza cu cifrele dar îi și antrenează într-o activitate educativă deghizată sub forma unui joc simplu și distractiv.

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv