Genius la grădiniță #75 Cameleonul Cami pleacă în Tibet

Ce ați spune dacă ați afla că nu ați fost mințiți, ci dezinformați? Eu recunosc că am rămas impresionată de acest punct de vedere despre care trebuie neapărat să vă povestesc.

Totul a început într-o dimineață când Cameleonul Cami, personajul principal din cartea Luminiței Corneanu, intutitulată Cameleonului Cami pleacă în Tibet, se trezește cu o reveleție. Privesc această scenă dintr-o manieră upor ironică, cu ochi de educatoare.

Dacă nu ați înțeles, vin cu lămuriri, revelația cameleonului e simplă, el astăzi nu vrea la grădiniță, s-a săturat că trebuie să asculte mereu de doamna educatoare, nici gustarea cu gem și croissant nu îi mai este pe plac și se pare că nici literele și cifrele nu mai sunt în zona lui de interes.

Bănuiți ce reacție am avut la spusele micului Cami despre grădiniță. Trebuie să adaug că la grădiniță lucrurile nu stau chiar așa, cel puțin sper că ai mei pitici să nu perceapă în același mod grădinița.

Revenind la Cami, hotărăște să își dezinformeze mama și se preface bolnav. Reacția mamei fiind în ochii lui Cami o exagerare, dar în acest caz numai bine, astfel Cami rămâne acasă și scapă de pacostea cea mare: Grădinița, literele, croissantele, coloratul. Dacă aș putea i-aș atrage atenția lui Cami că sunt mai multe, dar las asta în grija copiilor, cu speranța că ei nu au aceeași parere.

Micul bolnav e tratat regește, ceai și felii de pâine cu miere la pat, cine ar mai vrea la grădiniță?

Însă la grădiniță prietenii lui îi simțeau lipsa. Apropo, se pare că nu era o grădiniță obișnuită, Cami mergea la o grădiniță de dans și cofetărie, tare interesantă ni s-a părut, mă refer mie și micilor mei ascultători, mai mai că ar fi vrut și ei la o astfel de grădiniță. Totuși, în apărarea mea, trebuie să menționez că orele de mișcare dar și activitățile practic-gospodărești, unde încercăm mereu să preparăm delicii gustoase și rapide, se numără printre activitățile noastre desfășurate frecvent.

Revin la colegii de grupă, care împreună cu părinții lor îi fac o vizită micului bolnav. De aici începe aventura cameleonului deoarece le propune celor trei prieteni ai lui să pornească împreună cu el într-o călătorie, una exotică, destinația finală fiind Tibet, cu oprire la mare.

Planul pare simplu, drumul până la gară, apoi la mare, un alt tren și curând ajung în Tibet.

Să fie atât de simplu să călătorești, copil fiind? Pare simplu dar nu este, iar asta o vor afla cei 4 prieteni când se vor rătăci, literele neînvățate încă fiind un mare dezavantaj în cazul panourilor cu indicații de orientare. Norocul lor se ivește când obosiți și nemâncați întâlnesc un polițist ce îi ajută să ajungă în siguranță la părinții lor.

Astfel copiii înțeleg de fapt ce înseamnă să te furișezi de părinți și să pleci singur, cel mai probabil ajungând singur și debusolat pe străzi, la fel ca cei patru curajoși ce au înțeles că aventura nu se potrivește cu nivelul lor de vârstă.

Totul se termină cu bine când copiii se reîntorc la grădiniță unde, din ilustrații observăm că tocmai a început ora de dans.

Închei mica mea recenzie în aceeași notă colorată ca ilustrațiile realizate de Andrei Damian, am poposit mult timp la fiecare pagină, cei mici dorind să analizeze toate detaliile. 

Odată aflată aventura cameleonului, am trecut și la partea practică în care i-am pus la treabă.
Le-am decupat un cameleonul iar lor le-a rămas de colorat, dar și de adaugat o limbă uriașă. Limba a stârnit multă agitație descoperind că le-am pregătit suflători pe care le folosim de obicei la petrecerile aniversare, azi folosindu-le la altceva. Iar când cameleonul a fost gata, colorat și atașată limba, recunosc că s-a lăsat cu multă gălăgie, 20 de limbi ce ies din gura cameleonului fiind cel puțin un zgomot sesizabil.

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv