Ferbonia

Ioana Nicolaie a știut dintotdeauna că se va face scriitoare. Îi place să-i asculte pe cei din jur, să citească și să spună povești. A scris, de aceea, patru volume de poezie și cinci romane. A luat premii, a fost tradusă și a fost invitată la numeroase evenimente culturale în țară și-n străinătate. Pasiunea ei cea mai mare este să se plimbe prin lumi fantastice. 

Pentru copii, a migălit Aventurile lui Arik și Arik și mercenarii, două feerii vioaie și hazoase. A fost explorator în Ferbonia și în Vertijia. E prietenă cu Medilo, un băiat cârlig de rufe, iar Spionul Kme a purtat-o într-o călătorie uimitoare. În plus, o amuză Robert Ersten care știe cel mai bine cum să supraviețuiești clasei a VIII-a și cum să spui te iubesc.

„Cînd am început să scriu prima carte cu Arik, știam două lucruri. Primul, că nu e bine ce fac, mă subminez, autorii serioși, cel puțin la noi, nu se prea ocupă cu feerii rimate și ritmate, cu povești cu viespi de fum, salamandre mercenari etc. Al doilea, că era un dezastru editorial, cu excepția a patru-cinci cărți românești, în deceniul acela nu se mai publicase nimic. Nu voiam să-mi cresc copilul fără cărți cu „text”. M-am pus pe treabă și-am descoperit, pe parcurs, că mă simt extraordinar de liberă în literatura pentru cei mici, că pot experimenta prozodia clasică, dar și SF-ul, că pot imagina lumi, că pot scoate la lumină cele mai luxuriante teritorii ale minții mele. Am scris romanele Vertijia și Ferbonia cu bucurie și cu implicare, chiar am trăit pe „feliile” pe care se petrece acțiunea. Spionul Kme e mai complexă, în ediția următoare mă gîndesc să dau și niște indicații de lectură, mai mult pentru cei mari, căci copiii înțeleg de la început, de exemplu, că KME e un fel de acronim de la numele unui copil. M-am bucurat să lucrez îndeaproape cu ilustratorii mei: Sidonia Călin, Anca Smărăndache și Walter Riess. N-am de gînd să abandonez, deși nu sînt premii literare, nu sînt ierarhii, nu este receptare. Mă bucur că între timp avem edituri grozave de literatură pentru cei mici (Arthur, Humanitas, Polirom, Cartier, Frontiera etc.) Ce regret? Că mulți părinți nu se pot orienta cu adevărat cînd intră într-o librărie unde, deseori, cărțile inferioare sînt la loc de cinste, nu celelalte. Că mai există ideea că traducerile sînt mai bune decît ce se scrie la noi. Că pseudonimul meu, Robert Ersten, deși recent, e deja mai cunoscut decît Ioana Nicolaie."

- Ioana Nicolaie în ancheta în ancheta coordonată de Ana-Maria Sandu, apărută în „Dilema veche", nr. 896, 10 - 16 iunie 2021 - „La început am crezut că e ușor să scrii pentru copii”