L-am servit pe regele Angliei, probabil cel mai cunoscut roman al lui Hrabal, ilustrează impecabil descoperirea sa fundamentală ‒ omul este un animal care râde ‒, dar şi macropoetica umorului său, pe care scriitorul ceh a identificat-o în avertismentul unei curăţătorii: „Anumite pete nu pot fi îndepărtate decât prin distrugerea materialului însuşi.“

Fiţi atenţi la ce vă spun acum:
Mi-am cumpărat o valiză nouă din fibră vulcanizată ca să-mi așez în ea, cu toată grija, noul frac pe care-l comandasem la croitorul acela din Pardubice, care mi l-a cusut pe manechinul meu pneumatic. Am ţinut să merg personal să-mi ridic fracul și trebuie să vă mărturisesc
că, într-adevăr, reprezentantul firmei nu-mi vânduse gogoși: după ce mi-a luat măsura în jurul pieptului, mi-a acoperit tot bustul cu benzile lui din hârtie de pergament și, după ce a scris pe ele toate măsurile, le-a introdus într-un plic, și-a încasat arvuna, iar mie nu mi-a rămas decât să mă duc să-l ridic. Cădea pe mine ca turnat, dar ceea ce mă interesa pe mine nu era fracul, ci, mai curând, manechinul meu pneumatic, adică bustul meu.

De ce să o citești 

• Pentru că începe cu: „N-ai văzut nimic, n-ai auzit nimic!”

• „Textele acestea au fost scrise în bătaia năprasnică a soarelui de vară, care-mi încingea mașina de scris în asemenea hal, încât de câteva ori pe minut își încleșta dinții și se bâlbâia. Neputând să urmăresc orbitoarele foi de hârtie albă, n-aveam controlul asupra a ce scriam, drept care, cotropit de beția luminii, am scris făcând uz de metoda automată.” - Bohumil Hrabal

• „Un roman tragicomic extraordinar şi subtil.“ The New York Times

Opinii editoriale

„O veselă şi picarescă poveste care începe ca aventurile Baronului Münchhausen şi se termină în lacrimi şi singurătate.“ The London Review of Books


„Nemaipomenit de inventiv, fermecător, înţelept şi trist.“ Philadelphia Inquirer

Aspecte interesante din biografia autorului Bohumil Hrabal 

Bohumil Hrabal (1914–1997) este un scriitor ceh considerat de mulţi una dintre cele mai importante voci ale literaturii secolului XX. Multă vreme, cărţile sale au circulat în samizdat, adunând în jurul lor o comunitate de hrabalieni pasionaţi, cuceriţi definitiv de umanismul tragicomic și umorul savuros al operei sale. În timpul vieţii, aproape trei milioane de exemplare au fost vândute numai în Cehoslovacia natală. Mare băutor de bere și mare iubitor de pisici, Hrabal obișnuia să recite la „Tigrul de Aur“, crâșma lui preferată din Praga, pasaje întregi din Nietzsche, Schopenhauer sau Kant. A fost tradus în peste 30 de limbi, nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură în 1994 și cîștigător al Premiului Oscar pentru scenariul filmului Trenuri bine păzite (în regia lui Jiří Menzel), scenariu scris după
propriul roman.
După ce și-a încheiat studiile superioare juridice și a profesat o vreme în domeniu, Hrabal a practicat numeroase meserii (reflectate de altfel în prozele sale, construite ca un cocktail de realitate socială și elemente funambulești): muncitor necalificat la căile ferate, ambalator la un centru de colectare a hârtiei, funcționar notarial, comis-voiajor, muncitor într-o oțelărie, figurant şi manipulant de decoruri la teatru. A călătorit cu bicicleta prin Cehoslovacia, Germania, Finlanda, Suedia, Polonia. După experimentele poetice timpurii, primele texte majore au fost create în jurul vârstei de 40 de ani și au fost publicate abia în anii ’60. A murit la 83 de ani, după ce a căzut de la etajul unui spital, încercând să hrănească porumbeii.