Petarde și pocnitori. Poveste de sărbători

„Am scris această poveste în semn de solidaritate cu toate fințele din regnul animal, trăitoare atât în spațiul urban, cât și în cel rural (și, în general, în spațiu), care sunt hărțuite an de an de acei membri ai celei mai evoluate specii de pe Terra, pentru care Sărbătorile sunt un prilej de bubuială. În locul tuturor pocnitorincilor, petarzilor și al celor posedați de artivicii, îmi cer iertare de la animalele astfel traumatizate: de la cele pe care le cunosc personal, dar și de la celelalte. Iar dacă există cu adevărat un Spirit al Sărbătorilor, îmi cer iertare și de la el.."

                                                                                                                          Florin Bican

Nu-i ușor să fii copil. Dar dacă vrei să fii un copil model, e suficient să ții cont de ce ți se spune

să NU faci. De fapt, e chiar foarte simplu. Sunt interzise următoarele: uitatul la televizor, trasul

pisicilor de coadă, purtarea șepcii de-a-ndoaselea, consumul băuturilor carbogazoase, însușirea

frauduloasă a pupezei din tei.

Lista lucrurilor pe care Flatulentiu Aurel NU le face e foarte lungă, și tocmai asta îi asigură statutul de copil model. Ce nu i-a spus nimeni, dar absolut nimeni niciodată e că nu-i de joacă cu petardele, pocnitorile si artificiile. Și sărbătorile bat - poc, poc - la ușă...

De același autor:

Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc

Și v-am spus povestea așa

Cartea albă cu Apolodor sau Apolododecameronul

Tropice tâmpe