Peter Handke se naște în decembrie 1942 în Griffen, un sat din regiunea Kärnten, situată în sudul Austriei. Mama sa, Maria, aparținea minorității slovene, iar tatăl său era un soldat de origine germană, pe care avea să-l întâlnească mai târziu, la vârsta adultă. După absolvirea liceului în Klagenfurt, se înscrie la facultatea de Drept a Universității din Graz, însă își abandonează studiile câțiva ani mai târziu, odată cu apariția romanului său de debut, Die Hornissen (1966). Se remarcă drept dramaturg neconvențional în momentul punerii în scenă a piesei de teatru Publikumsbeschimpfung (Insultarea publicului), care a avut un impact nemaiîntâlnit asupra spectatorilor. La vârsta de douăzeci și trei de ani este deja celebru, astfel că în 1966 prestigioasa grupare literară germană Gruppe 47 îl invită să participe la una dintre întâlnirile ei anuale. Printre scrierile sale de succes se numără Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri (1970, Editura Art 2019), Scurtă scrisoare pentru o lungă despărţire (1972, Editura Art 2019), Femeia stângace (1976, Editura Art 2021), Nefericire împăcată (1972, Editura Art 2022) – o nuvelă cu puternice nuanțe autobiografice, scrisă după sinuciderea mamei sale. Handke s-a remarcat, de asemenea, ca poet, eseist și scenarist (a colaborat cu regizorul german Wim Wenders pentru mai multe producții cinematografice). A primit numeroase premii literare (Premiul Franz Kafka – 2009, Premiul Ibsen – 2014), iar în 2019 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură.

Credit foto@Alexander Mahmoud 

Henry David Thoreau (1817–1862) s-a născut în Concord, Massachussets, SUA. A studiat la Harvard între 1833 și 1837, urmând cursuri de retorică, literatură clasică, filosofie, matematică și științe. A fost interesat în mod special de natură, politică și condiția omului (fiind un activist fervent pentru abolirea sclaviei). Operele sale, cuprinse în peste 20 de volume, includ eseuri, poeme și texte filosofice. Este cunoscut mai ales pentru meditațiile pe marginea unei vieți simple, în mijlocul naturii, din Walden (1854), și pentru eseul Nesupunerea civilă (1849), în care argumentează în favoarea unui individualism față de stat, bazat pe principii morale, nu pe violență, militând pentru îmbunătățirea instituției guvernului. Complicațiile datorate tuberculozei contractate în adolescență îi vor aduce sfârșitul la doar 44 de ani.